Dadaismul și Tristan Tzara

Ce spune Wikipedia (în limba engleză)?

”Dada sau Dadaismul a apărut la începutul secolului XX, în cadrul mișcării avangardiste europene, ca o reacție a artiștilor la începerea Primului Război Mondial și la atrocitățile ce au avut loc în cadrul acestuia.

Primele centre dadaiste au apărut în New York (cca. 1915) și Zurich, Elveția (cca. 1916) la Cabaret Voltaire, ulterior în anul 1920, la Paris, mișcarea dadaistă s-a dezvoltat extrem de rapid și a căpătat o amploare deosebită.

Mișcarea dadaistă a fost formată din artiști care renegau logica, motivele și estetica artei din societatea capitalistă modernă, aceștia promovând în lucrările lor, în spirit de frondă, anti-burghezia, nonsensul și iraționalitatea. Dadaiștii au folosit în lupta lor fățișă împotriva războiului, a naționalismului extremist și a violenței, toate mijloacele oferite de către arta și mass-media începutului de secol XX.

Rădăcinile curentului dadaist vin din perioada de dinaintea Primului Război Mondial și își bazează conceptele pe termenul de anti-artă ce a fost inventat de către Marcel Duchamp, în anul 1913, pentru a caracteriza lucrările ce sfidau fățiș principiile artistice general acceptate. Dintre curentele ce au influențat Mișcarea Dadaistă amintim Cubismul, Futurismul italian și Expresionismul german.”

Tot Wikipedia, ne spune că geneza curentului dadaist, în sine, este destul de disputată și că nu a fost neapărat o invenție a lui Tristan Tzara ci o mișcare mai amplă a artiștilor avangardiști europeni. Dacă a fost sau nu așa, este destul de greu de dovedit, însă noi românii, moineștenii, știm că ”DADA” (scrie și în Wikipedia), cuvântul care a dat numele curentului dadaist, a fost inventat cu siguranță de către concetățeanul nostru, Samuel Rosenstock (alias Tristan Tzara), pe data de 6 februarie 1916, la ora 18.00, când se afla în Zurich la „Café de la Terrasse”.

Dacă ar fi să mă implic și eu în această polemică, aș zice așa, ca în Geneză: ”La început a fost cuvântul!”. Cum, eeei și ce? În toate lucrurile la început este cuvântul, nimic nu se naște ”din haos” fără a primi un nume. Tot ce nu a primit nume încă, rămâne acolo în haos, în necunoscut. Ce, bunicii voștri știau de ”smartphone”? 🙂 Nu, smartphone-ul aparținea încă haosului, necunoscutului. La fel e și cu ”DADA”, până nu i s-a dat un nume, ”era ceva” care nu exista. Tristan Tzara a fost ”moașa” Dadaismului, l-a scos la lumină. Dacă exista sau nu o mișcare dadaistă înainte ca Tzara să rostească cuvântul ”DADA” nici măcar nu mai contează, lipsa de organizare însemnă ”haos”, iar haosul însemnă întuneric. Tot ce e cufundat în întuneric este ”neclar” sau invizibil. Cuvântul ”DADA” este echivalentul unei raze de lumină ce a căzut, așa din senin, peste avangardismul european și Dadaismul s-a născut.

Iată mai jos câteva dintre lucrările unui autor dadaist contemporan, un autor care ”pictează cu ajutorul ideilor”și care, la fel ca ilustrul său ”predecesor”, este tot un moineștean de-al nostru… Domnul Viorel Florin Costea (semnătură online – dadavfc).